Stari Ras

Stari Ras
Patrimoniul Mondial UNESCO
Țara Serbia Modificați la Wikidata
Unitate administrativăNovi Pazar, Grad Novi Pazar[*][[Grad Novi Pazar |​]] Modificați la Wikidata
Referință96-001 Modificați la Wikidata
Stari Ras se află în Serbia
Stari Ras
Stari Ras
Stari Ras (Serbia)
Poziția geografică
Coordonate43°07′42″N 20°24′56″E ({{PAGENAME}}) / 43.128342°N 20.415669°E Modificați la Wikidata
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stari Ras este o cetate medievală în Serbia.

Împreună cu alte obiective medievale din regiune, aceasta este inclusă sub numele de Stari Ras și Sopoćani în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. Toate obiectivele sunt situate în municipiul Novi Pazar, Districtul Raška.

Istoria

Descoperirile arheologice ale structurilor fortificate și ale bisericilor timpurii din zona Stari Ras, datează din secolele IV-VI, corespund mărturiei istoricului bizantin Procopius care a scris că castelul roman din Arsa din provincia Dardania a fost refortificată în timpul domniei împăratului Iustinian I (527-565). [1]

Odată cu sosirea slavilor în secolul al VI-lea și cu prăbușirea finală a dominației bizantine în Dardania la începutul secolului al VII-lea, fortăreața Arsa a fost distrusă. Pentru sârbii noi stabiliți, vechiul Arsa era cunoscut ca Ras. Curând a devenit un loc periferic pentru Serbia. În stadiile incipiente ale statalității sârbe, el era cel mai estic oraș din vecinătatea granițelor cu Primul Imperiu Bulgar, anexat de bulgari în 924-927.

O episcopie pentru Serbia interioară a fost fondată probabil în Ras în timpul evenimentelor bisericești majore care au avut loc în jurul Conciliului de la Constantinopol în anii 869-870 și al Consiliului Constantinopolului în 879-880 [2].

În timpul împăratului Ioan I Tzimiskes (969-976), dominația bizantină a fost restaurată pe scurt în regiunea Ras, iar protospatharios Ioan a fost numit guvernator (catepan) al fortăreței Ras.[3][4]

După victoriile împăratului Vasile al II-lea și restaurarea puterii bizantine în Europa de Sud-Est (1018), Ras a devenit centrul politic și bisericesc al Serbiei bizantine. În carta imperială a lui Vasile al II-lea din 1019 și 1020 au fost stabilite drepturile și jurisdicțiile Arhiepiscopiei autonome din Ohrid. Una din episcopiile din jurisdicția sa era cea a lui Ras, cu scaunul de la Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel. În timpul războiului bizantino-maghiar (1127-29) sârbii au luptat pe partea maghiară, recucerind fortăreața Ras, care era sub conducere bizantină. În următorul război (1149-51) bizantinii au ocupat din nou Ras.

O mănăstire de peșteri din secolul al XII-lea a existat în regiunea de nord a mănăstirii Studenica [5].

În secolul al XIV-lea a existat o piață importantă sub Stari Ras, Trgovište, care a început să se dezvolte. La mijlocul secolului al XV-lea, în timpul ultimei cuceriri otomane a regiunii, o altă piață se dezvolta la aproximativ 11 km spre est. Locul mai vechi era cunoscut ca Staro Trgovište ("veche piață", în limba turcă: Eski Pazar) și mai tânăr ca Novo Trgovište ("noul loc de piață", turc: Yeni Pazar). Acesta din urmă sa dezvoltat în orașul modern Novi Pazar.

  • Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel
    Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel
  • Đurđevi stupovi, secolul al XII-lea
    Đurđevi stupovi, secolul al XII-lea
  • Sopoćani, secolul al XIII-lea
    Sopoćani, secolul al XIII-lea

Obiectivele din complex

  • Stari Ras (10 km vest de Novi Pazar) - fostul oraș fortificat, acum în ruine;
  • Biserica Petrova (în partea estică a orașului Novi Pazar) - o fostă biserică congregațională a eparhiei Rașka (Rasa) a arhiepiscopiei bulgare din Ohrid;
  • Mănăstirea Sopoćani (3 km sud-vest de Stari Ras)

Note

  1. ^ The World of the Slavs : Studies of the East, West and South Slavs pe Google Books p. 216
  2. ^ The Entry of the Slavs Into Christendom: An Introduction to the Medieval History of the Slavs pe Google Books p. 67-68, 208-209
  3. ^ Stephenson, Paul (). The Legend of Basil the Bulgar-slayer. Cambridge University Press. p. 42. ISBN 978-0-521-81530-7. 
  4. ^ Byzantium in the year 1000. BRILL. . p. 122. ISBN 978-90-04-12097-6. 
  5. ^ Patrich, Joseph (). The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present (în engleză). Peeters Publishers. ISBN 9789042909762. 
Control de autoritate
v  d  m
Arii protejate din Serbia și Kosovo
Parcuri naționale
Đerdap  • Fruška Gora  • Kopaonik  • Šar  • Tara
Canionul Rugova
Parcuri naturale
Begečka jama  • Golija  • Grmija  • Jegrička  • Kamaraš  • Šargan - Mokra Gora  • Lacul Palić  • Ponjavica  • Sićevo Gorge  • Stara Planina  • Tikvara  • Stara Tisa  • Zlatibor
Rezervații naturale
Bagremara  • Brzansko Moravište  • Bukovo  • Stari Begej – Carska Bara  • Danilova kosa  • Deliblato Sand  • Goč  • Gornje Podunavlje  • Jelašnička river Gorge  • Jerma • Karađorđevo  • Koviljsko-petrovaradinski rit  • Kraljevac  • Lacul Ludaš  • Obedska bara  • Okanj  • Osredak  • Pășunile Dropiei mari  • Prebreza  • Prokop  • Selevenjske pustare  • Slano Kopovo  • Suva Planina  • Titelski Breg  • Trešnjica river Gorge  • Uvac  • Venerina padina  • Vinatovača  • Zasavica
Monumente ale naturii
(selecție)
Đavolja Varoš  • Peștera de marmură  • Peștera Resavska  • Defileul Rugova  • Braniștea Šalinac  • Lacul Vlasina
Peisaje cu
trăsături remarcabile
Avala  • Đetinja Gorge  • Gradac Gorge  • Kamena Gora  • Kosmaj  • Ćelije  • Izvoarele Mali Rzav  • Miruša Waterfalls  • Ovčar-Kablar Gorge  • Valea râului Pčinja  • Radan  • Lepterija - Soko Grad  • Ras  • Sopoćani  • Subotička Peščara  • Marea Insulă a Războiului  • Vlasina  • Munții Vârșeț (Vršac)  • Zaovine
v  d  m
Patrimoniu mondial UNESCO în Serbia
Drapelul Serbia
Gamzigrad  · Stari Ras și Mănăstirea Sopoćani  · Mănăstirea Studenica · Monumentele Medievale din Kosovo (Mănăstirea de la Dečani  · Mănăstirea Patriarhatul de Peć  · Biserica Fecioara Noastră din Ljeviš  · Mănăstirea Gračanica)  · Stećci (împreună cu Bosnia și Herțegovina, Croația și Muntenegru)
Steagul UNESCO