Romeo Raicu

Romeo Raicu
Date personale
Născut (60 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicConsiliul Provizoriu de Uniune Națională  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Romeo Marius Raicu (n. 3 noiembrie 1963, București) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în legislațiile 2000-2004 și 2004-2008. În noaptea de 21 decembrie 1989, Romeo Raicu a participat la revoluția română, fiind unul din liderii Baricadei de la Intercontinental. La 22 decembrie 1989 a fost unul dintre primii tineri care au intrat în clădirea fostului Comitet Central.[necesită citare]

În 27 decembrie 1989 a fost ales alături de Vasile Neacșa vicepreședinte pe probleme de tineret al CFSN. În ședința CFSN din 23 ianuarie 1990 a fost unul din cei 8 membri care au votat împotriva transformării CFSN în partid politic[necesită citare].

A făcut parte din echipa lui Petre Roman la Convenția FSN din martie 1992 , în urma căreia Ion Iliescu și susținătorii lui au părăsit FSN-ul . A făcut parte din echipa lui Petre Roman la Convenția PD din mai 2001 , în urma căreia Traian Băsescu a preluat funcția de președinte al PD . A făcut parte din echipa lui Vasile Blaga la Convenția PDL din 2011 .

Distincții, decorații

Studii

  • Liceul matematică-fizică nr 4 1978-1982
  • Facultatea de utilaj tehnologic ICB 1983-1988
  • Centrul european de studii ptr securitate George C. Marshall - 1998

Funcții ocupate

  • Membru CFSN
  • Membru CPUN
  • Membru fondator PD
  • Vicepreședinte PD 2005-2007
  • Vicepreședinte PDL 2007-2012  ; 2013-2014
  • Vicepreședinte PNL 2014 - 2016
  • Președinte Comisia parlamentară ptr controlul activității SIE 2005-2007
  • Vicepreședinte delegația română AP NATO

Alte activități

Din 2004 a fost numit de Ion Iliescu în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române[1]

Note

  1. ^ Decretul 1151 / 14 decembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial din 20 decembrie 2004