Judecător de instrucție

Într-un sistem inchizitorial de drept, judecătorul de instrucție este un judecător care desfășoară investigații preprocesuale ale acuzațiilor de săvârșire a unei infracțiuni și, în unele cazuri, face o recomandare pentru declanșarea urmăririi penale.

Rolul exact al judecătorilor de instrucție variază de la jurisdicție la jurisdicție; sarcinile și atribuțiile frecvente ale judecătorului de instrucție include supravegherea desfășurării cercetării penale, emiterea de mandate de percheziție,  autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, luarea de decizii privind detenția preventivă, interogarea inculpatului, audierea martorilor, examinarea probelor și întocmirea unui dosar cu dovezi pentru pregătirea procesului.

Judecătorii de instrucție au un rol important în procedura judiciară franceză și un rol mai mic în procedura penală spaniolă, olandeză, belgiană și greacă, deși rolul judecătorului de instrucție s-a micșorat, în general, de-a lungul timpului. Mai multe țări, inclusiv Elveția, Germania, Portugalia și Italia, au abolit poziția de judecător de instrucție.

Comparație cu sistemele de drept comun

Rolul judecătorului de instrucție este important în jurisdicțiile în care se practică sistemul de drept civil, cum ar fi Franța, care are un sistem inchizitorial. În schimb, jurisdicțiile în care se practică sistemul de drept comun, cum ar fi Anglia și Statele Unite ale Americii care au un sistem acuzatorial și nu au un post similar.^[1][2] Interacțiunea strânsă frecventă cu poliția și procurorii „i-ar putea condiționa foarte bine pe judecătorii de instrucție să favorizeze interesele pe termen lung ale participanților obișnuiți față de interesele acuzatului”.^[3] Această problemă afectează, de asemenea, jurisdicțiile de drept comun, deși s-a remarcat faptul că „în Statele Unite ale Americii, accentul s-a pus pe independența avocatului apărării, în timp ce în Franța, accentul s-a pus pe independența judecătorului de instrucție.”^[4]

Faza de examinare a probelor a fost descrisă ca fiind „cel mai controversat aspect de procedură penală” în jurisdicțiile de drept civil deoarece din cauza „secretului și duratei procedurilor, marile puteri au beneficii de pe urma judecătorilor de instrucție” și a „posibilității inerente de abuz din partea judecătorilor care lucrează în secret și țin încarcerate persoanele pe perioade lungi de timp”.^[5] Unii specialiști au comparat, cu toate acestea, rolul favorabil al judecătorului de instrucție cu cel al juriului în sistemele de drept comun. Specialistul George C. Thomas III constată că în timp ce Marele Juriu, așa cum există în sistemul juridic din SUA, are un rol de investigare, el este lipsit de funcțiile de evaluare pe care le are sistemul francez. Thomas observă că potrivit precedentului legal al Curții Supreme a SUA, procurorii americani nu sunt obligați să prezinte probele favorabile acuzaților în fața Marelui Jusriu și, în consecință, jurații află doar probele folosite în urmărirea penală; prin contrast, în sistemul francez, judecătorul de instrucție francez funcționează ca un anchetator, fiind responsabil de aflarea adevărului.^[6]

Țările în care există această instituție

Utilizarea judecătorilor de instrucție s-a redus în Europa în decursul timpului.^[7] Spania, Franța, Croația, Olanda, Belgia și Grecia sunt țările care au păstrat această practică și în toate aceste state rolul judecătorului de instrucție s-a diminuat, cu o tendință generală de a restrânge participarea judecătorului de instrucție doar în investigarea „infracțiunilor grave sau a cazurilor sensibile” sau ca judecătorul de instrucție să-și împartă responsabilitatea cu procurorul.^[8][9] Elveția, Germania, Portugalia și Italia au abolit funcția de judecător de instrucție.^[10][11]

Note

Bibliografie

Cărți

• Anderson, Malcolm (2011). In Thrall to Political Change: Police and Gendarmerie in France. Oxford University Press. 
• Bachmaier, Lorena; García, Antonio del Moral (2010). Criminal Law in Spain. Wolters Kluwer. ^{[nefuncțională]}
• Ballin, Marianne F.H. Hirsch (2012). Anticipative Criminal Investigation: Theory and Counterterrorism Practice in the Netherlands and the United States. T.M.C. Asser Press. 
• Châtel, Marc (1982). John A. Andrews, ed. Human Rights and Belgian Criminal Procedure at Pre-Trial and Trial Level. Human Rights in Criminal Procedure: A Comparative Study. Martinus Nijhoff Publishers. 
• Cole, Alistair (2015). French Politics and Society (ed. 2d). Routledge. 
• Dammer, Harry R.; Albanese, Jay S. (2011). Comparative Criminal Justice Systems (ed. 4th). Cengage Learning. 
• Fenyk, Jaroslav (noiembrie 2000). "Reflections on Development of the Authorities of Public Prosecution and on Importance of Some Principles of Criminal Procedure" in the European Democracies, in What Public Prosecution in Europe in the 21st Century. Proceedings of the Pan-European Conference, Strasbourg, 22–24 May 2000, Council of Europe. 
• Fairchild, Erika (1993). Comparative Criminal Justice Systems. Wadsworth. 
• Franken, Stijn (2012). M.S. Groenhuijsen & Tijs Kooijmans, ed. "The Judge in the Pre-Trial Investigation" in The Reform of the Dutch Code of Criminal Procedure in Comparative Perspective. Martinus Nijhoff Publishers. 
• Gilliéron, Gwladys (2014). Public Prosecutors in the United States and Europe: A Comparative Analysis with Special Focus on Switzerland, France, and Germany. Springer International. 
• Jacob, Herbert (1996). Courts, Law, and Politics in Comparative Perspective. Yale University Press. 
• Karst, Kenneth L.; Rosenn, Keith S. (1975). Law and Development in Latin America: A Case Book. University of California Press. 
• Langbein, Hermann (2005). People in Auschwitz. University of North Carolina Press. 
• Maffei, Stefano; Merzagora Betsos, Isabella. Graeme R. Newman, ed. "Italy" in Crime and Punishment Around the World. 4 (Europe). ABC-CLIO. 
• Merryman, John Henry; Pérez-Perdomo, Rogelio (2007). The Civil Law Tradition: An Introduction to the Legal Systems of Europe and Latin America (ed. 3d). Stanford University Press. 
• Mauricio, Duce; Pérez-Perdomo, Rogelio (2003). H. Hugo Frühling, Joseph S. Tulchin, Heather Golding, ed. "Citizen Security and Reform of the Criminal Justice System in Latin America" in Crime and Violence in Latin America: Citizen Security, Democracy, and the State. Woodrow Wilson Center Press/Johns Hopkins University Press. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista editorilor (link)
• Pesquié, Brigitte (2002). Mireille Delmas-Marty & J.R. Spencer, ed. "The Belgian System" in European Criminal Procedures. Cambridge University Press. 
• Paczkowski, Andrzej (2003). Spring Will Be Ours: Poland and the Poles from Occupation to Freedom. Pennsylvania State University Press. 
• Salas, Denis (2002). Mireille Delmas-Marty & J.R. Spencer, ed. The Role of the Judge in European Criminal Procedures. Cambridge University Press. 
• Terrill, Richard J. (2016). World Criminal Justice Systems: A Comparative Survey (ed. 9th). Routledge. 
• Thomas III, George C. (2008). The Supreme Court on Trial: How the American Justice System Sacrifices Innocent Defendants. University of Michigan Press. 
• Truscott, Sandra; Garcia, Maria (1998). Dictionary of Contemporary Spain. Routledge. 
• Veremēs, Thanos; Dragoumēs, Markos (1995). "Justice, Administration of" in Historical Dictionary of Greece. Scarecrow Press. 
• Vogler, Richard (2005). A World View of Criminal Justice (ed. Routledge 2016). Ashgate Publishing. 

Alte lucrări

• Juge d'instruction. 26 aprilie 2002. 
• Samuel, Henry (7 ianuarie 2009). „Nicolas Sarkozy to abolish controversial French magistrate”. The Telegraph. 
• Saltmarsh, Matthew (5 iulie 2010). „Sarkozy's Legal Reforms Run Into Obstacles”. The New York Times. 
• Lichfield, John (15 martie 2002). „Why the French are growing envious of Britain's justice system”. The Independent. 
• Minder, Raphael; Simons, Marlise (9 februarie 2012). „Prominent Rights Judge Is Convicted in Spain”. The New York Times. 
• Kitsantonis, Niki (28 octombrie 2017). „Greek Police Arrest Suspect in Letter Bomb Attacks”. The New York Times.