Iuri Solomin

Iuri Solomin
Date personale
Nume la naștereIuri Mefodievici Solomin Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Cita, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Troiekurovskoie[*]​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriVitali Solomin[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
regizor de teatru
drama teacher[*][[drama teacher (educator who teaches one or more aspects of drama (e.g., theatre history, acting, directing))|​]]
actor de televiziune[*]​
personalitate publică[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Alma materVîsșee teatralnoe ucilișce imeni M. S. Șcepkina[*][[Vîsșee teatralnoe ucilișce imeni M. S. Șcepkina (drama school in Moscow)|​]]
Alte premii
Order of the Rising Sun, 3rd class[*][[Order of the Rising Sun, 3rd class (abolished order in Japan)|​]] (2011)
Ordinul de Onoare (2010)
Artist al Poporului din URSS (1988)
Ordinul În Slujba Patriei, gradul 2[*]​ (2005)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni[*][[orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni (grade of an order)|​]] (1999)
Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*]​ (1995)
Ordinul Prietenia Popoarelor[*]​ (1985)
iubileinaia medal «V pameat 1000-letia Kazani»[*][[iubileinaia medal «V pameat 1000-letia Kazani» |​]] (2009)
Premiul de Stat „frații Vasiliev” a RSFSR[*]​ (1971)
Artist al Poporului al RSFS Rusă[*]​ (1974)
Artist Emerit al RSFSR[*]​ (1971)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni[*][[orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni (grade of an order)|​]] (2015)
gosudarstvennaia premia Rossiiskoi Federații v oblasti literaturî i iskusstva[*][[gosudarstvennaia premia Rossiiskoi Federații v oblasti literaturî i iskusstva (one of the types of prize of President of Russia for contribution to the development of a certain area)|​]] (2002)
Masca de Aur
premia FSB[*][[premia FSB (prize in arts, organized by FSS of Russia)|​]]
Q4377089[*]​
Gheroi Truda Rossiiskoi Federații[*][[Gheroi Truda Rossiiskoi Federații |​]] (2020)
orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo[*][[orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo (Award of the Russian Orthodox Church)|​]] (2005)
Nagrudnîi znak «Pociiotnîi sotrudnik Sledstvennogo komiteta Rossiiskoi Federații»[*][[Nagrudnîi znak «Pociiotnîi sotrudnik Sledstvennogo komiteta Rossiiskoi Federații» |​]] (2015)
Premiul de Stat al Federației Ruse[*]​ (2002) Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iuri Mefodievici Solomin (în rusă Ю́рий Мефо́дьевич Соло́мин; n. , Cita, RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, Rusia) a fost un actor și regizor rus, care a fost director artistic al Teatrului Mic din Moscova (din 1988) și ministru al culturii al RSFS Ruse (1990-1991).[3][4][5]

Biografie

S-a născut în 1935 într-o familie de muzicieni profesioniști. A urmat studii la Școala Superioară de Artă Dramatică Mihail Șcepkin din Moscova în perioada 1953-1957.[6] Și-a început cariera de actor în 1957 la Teatrul Mic din Moscova (Малый театр) mai întâi în roluri mici, dar a devenit destul de repede cunoscut.[7] A fost aclamat în rolurile: Hlestakov din piesa Revizorul a lui Gogol (1966), țarul Feodor în Țar Feodor Ioannovici (1976), Slavin în serialul TV TASS Is Authorized to Declare... (1984), Nicolae al II-lea în Az Vosdam... (1990) și Famusov în Wit Works Woe (2000). Începând din 1961 a predat la Școala de teatru Mihail Șcepkin, fiind avansat în 1986 la gradul de profesor. Din 1988 a fost director artistic al Teatrului Mic din Moscova.

Solomin a debutat în film în 1960 cu un rol în Bessonnaia noci.[6] A considerat că această experiență nu este suficient de răsplătită și a jucat doar pe scena teatrului în următorii ani.[6] Pe la mijlocul anilor 1960 devenise celebru și i s-au oferit roluri în numeroase filme sovietice, dar a refuzat majoritatea ofertelor.[6] A apărut totuși în câteva seriale de televiziune.[6] Cu toate acestea, Solomin a jucat în câteva filme, interpretând, spre exemplu, rolul căpitanului Kolțov în filmul Adjutantul Excelenței sale (Адъютант его превосходительства) (1970) al lui Evgheni Tașkov.[8]

Calitățile lui Solomin (marele talent artistic și inteligența) l-a făcut pe cineastul japonez Akira Kurosawa să-l considere potrivit pentru rolul unui militar cu o educație de om de știință,[9] iar actorul rus a obținut rolul căpitanului Arseniev în coproducția sovieto-japoneză Vânătorul din taiga (1975), regizată de Akira Kurosawa, care a obținut un mare succes pe plan internațional[10] și i-a adus actorului o decorație japoneză pentru contribuție remarcabilă la cultura universală (1993). Solomin s-a făcut remarcat, de asemenea, într-unul dintre rolurile principale din Le Chemin des torments, realizat în 1977 după romanul lui Aleksei Tolstoi, și s-a distins și ca regizor.

Iuri Solomin și Kirill Lavrov, 2005

Iuri Solomin a îndeplinit funcția de ministru al culturii al RSFS Ruse în perioada 1990-1991.[11] La 11 martie 2014 a semnat un apel al oamenilor de cultură din Federația Rusă în sprijinul politicii președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina și Crimeea.[12][13] În decembrie 2015 a sprijinit politica lui Vladimir Putin cu privire la Ucraina și la anexarea Crimeei.[14]

A fost membru al Uniunii Cinematografice Ruse, membru al comitetului de redacție al Enciclopediei Ortodoxe (Православная энциклопедия),[15] președinte al Asociației Teatrelor Dramatice Ruse, președinte al Fundației Catedralei Sfântul Vasile din Moscova.

Fratele său mai mic, Vitali Solomin (1941–2002), a fost, de asemenea, un actor cunoscut.[16]

Filmografie selectivă

  • 1966: Adjudant de son Excellence (Адъютант его превосходительства), regizat de Evgheni Tașkov - căpitanul Kolțov
  • 1967: Serdtse materi, regizat de Mark Donskoi
  • 1968: Le Printemps sur l'Oder (Весна на Одере), regizat de Lev Saakov - căpitanul Aleksandr Meșcerski
  • 1969: Cortul roșu, regizat de Mihail Kalatozov - Troiani
  • 1971: Dauria, regizat de Viktor Tregubovici
  • 1975: Vânătorul din taiga, regizat de Akira Kurosawa - căpitanul Vladimir Arseniev[17]
  • 1977: Le Chemin des tourments după Aleksei Tolstoi - Ivan Teleghin
  • 1991: Anna Karamazoff, regizat de Rustam Hamdamov
  • 2004: Une saga moscovite, serial TV regizat de Dmitri Barșcevski - Boris Gradov

Premii și distincții

  • Premiul pentru activitate studențească la Bratislava (Slovacia) și Kobe (Japonia)
  • Premiul de Stat „Frații Vasiliev” al RSFSR (1971) - pentru rolul căpitanului Kolțov în filmul The adjutant of his excellency (1969)
  • Artist emerit al RSFSR (1971)
  • Premiul KGB (1984, pentru rolul său din TASS is authorized to state ...)
  • Ordinul Prietenia popoarelor (1985)
  • Artist al poporului din URSS (1988)
  • Ordinul Academiei de Arte a Japoniei „pentru contribuția sa la cultura universală” (nr. 199) (1993)
  • Artist al poporului din Kârgâzstan (1996)
  • Artist de onoare al Republicii Mari El
  • Premiul „Berbecul de Aur” pentru contribuția sa deosebită la dezvoltarea cinematografiei naționale (1996)
  • Ordinul de Merit pentru Patrie;
    • cl. a IV-a (29 mai 1995)
    • cl. a III-a (25 octombrie 1999)
    • cl. a II-a (18 iunie 2005)
    • cl. I (29 iunie 2015)
  • Premiul de Stat al Federației Ruse (2001)
  • Premiul teatral internațional Stanislavski - pentru rolul Famusov din piesa Woe from Wit (2001)
  • Premiul Kuzbass (2007)
  • Premiul „Omul anului 2008” (Institutul Biografic Rus)
  • Membru de onoare al Academiei de Arte a Rusiei
  • Membru corespondent al Academiei de Educație a Rusiei (1992)
  • Medalia „În memoria celei de-a 1000-a aniversări a orașului Kazan” (2009)
  • Premiul Serviciului Federal de Securitate pentru crearea unei imagini bune personalului din domeniul securității de stat în industria națională de film (2010)
  • Ordinul de Onoare (2010)
  • Ordinul Sfântul Cneaz Daniel al Moscovei (Biserica Ortodoxă Rusă)
  • Medalia „Gloria Citei” (nr. 1) [18]
  • Ordinul Soarelui Răsare, clasa a III-a (Japonia, 2011)
  • Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Anton Cehov” (2011)
  • Asteroidul 10054 Solomin a fost numit în onoarea lui

Note

  1. ^ a b Izvestia, accesat în  
  2. ^ a b Умер Юрий Соломин (în rusă), Oreanda – news agency, , accesat în  
  3. ^ Korsakov, Denis. „Биография Валентин Родионов”. www.peoples.ru. 
  4. ^ „Постановление Верховного Совета РСФСР от 15.11.1991 № 1881-I”. sbornik-zakonov.ru. 
  5. ^ УКАЗ Президента РСФСР от 05.12.1991 N 259 «О ЧЛЕНАХ БЫВШЕГО СОВЕТА МИНИСТРОВ РСФСР» Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ a b c d e Galbraith IV (2002), p. 510.
  7. ^ Galbraith IV (2002), pp. 509-510.
  8. ^ „Адъютант его превосходительства - 1969: актеры, рейтинг и отзывы на канале Дом кино”. www.domkino.tv. 
  9. ^ Galbraith (2002), p. 510.
  10. ^ Galbraith IV (2002), pp. 508-509, 724-725.
  11. ^ Novye izvestiya, 4 august 2005 Arhivat în , la Wayback Machine.
  12. ^ „Постановление ЦИК РФ № 96/767-6, 6 февраля 2012”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Деятели культуры России — в поддержку позиции Президента по Украине и Крыму Arhivat în , la Archive.is
  14. ^ „Соломин: Крым - наша земля и, отключив свет, Украина подляну сделала. Это полный беспредел!”. gordonua.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия)”. www.pravenc.ru. 
  16. ^ „Его превосходительство Юрий Соломин”. РИА Новости. Accesat în . 
  17. ^ Galbraith IV (2002), p. 724.
  18. ^ ru Actor from Chita is preparing for an anniversary, zabmedia.ru, 16 iunie 2010. Accesat la 11 septembrie 2016.

Bibliografie

  • en Galbraith IV, Stuart (). The Emperor and the Wolf: The Lives and Films of Akira Kurosawa and Toshiro MifuneNecesită înregistrare gratuită. Faber and Faber, Inc. ISBN 978-0-571-19982-2. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iuri Solomin
Control de autoritate