Ion Vova

Date personale
Ion Vova
Născut	30 septembrie 1917 Berlin, Imperiul German
Decedat	7 ianuarie 2011 București
Naționalitate	română
Ocupație	regizor
Modifică date / text

Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova, (n. 30 septembrie 1917, Berlin - 7 ianuarie 2011,^[1] București) a fost un actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. Era supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni^[2] dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă.^[3]

Biografie

S-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.^[4]

A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan.

Din 1952 lucrează ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.

Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.

Piese de teatru regizate (selecție)

Aceasta este o listă de piese de teatru regizate de Vova - între paranteze (unde este cazul) este trecut (și) anul întregistrării radio.

Tartuffe de Molière^[5]
Cei doi tineri din Verona (înregistrare din 1953; și ca actor),^[6] Regele Lear (din 1954), Nevestele vesele din Windsor (din 1956)^[7] de William Shakespeare
de Henrik Ibsen
de George Bernard Shaw
de Miguel de Cervantes
Soțul ideal de Oscar Wilde^[8]
de Vasile Alecsandri
Justiție (în 1969), Diplomație (în 1969), Începem (1979), Om cu noroc (1983) de Ion Luca Caragiale
Titanic Vals; Profesorul de franceză (în 1991) de Tudor Mușatescu^[9]
de Mircea Ștefănescu
Comisarul e băiat de treabă (în 1972) de Georges Courteline
Nu priviți la îngeri (în 1977) de Tome Arsovski
Boemii (din 1995) - pe baza piesei de teatru Lulu Popescu de Ion Minulescu
Revizorul (din 1953) de Nikolai Gogol^[10]
Volpone (din 1956) de Ben Jonson (regia de studio și ca actor de voce)

Filmografie

Directorul nostru (1955)

Premii

Ion Vova a primit Premiul Asociației Umoriștilor din România în 1991 pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință – scenarii științifice (1994), Premiul UNCER – creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România – 50 ani (2002).^[11]

Referințe și note

^ D.G. - A murit maestrul Ion Vova (hotnews.ro), 7 ianuarie 2011
^ Ion Vova, o viață în eter (evz.ro), 2 noiembrie 2008
^ Ora Vesela (tnr.srr.ro)
^ Dana Andronie - Cei ce ne-au părăsit în 2011. Ion Vova: "Nu accept să fiu bătrân!" (jurnalul.ro)
^ Maestrul Ion Vova s-a stins din viață (romania-actualitati.ro)
^ Fonoteca de aur - „Cei doi tineri din Verona” de William Shakespeare Arhivat în 21 august 2016, la Wayback Machine. (radioromaniacultural.ro)
^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program ianuarie 2011
^ Maraton de teatru radiofonic George Bernard Shaw și Oscar Wilde (tnr.srr.ro), 1 decembrie 2010
^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program - August 2013
^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program - Decembrie 2012 (tnr.srr.ro)
^ In memoriam - Ion Vova (tnr.srr.ro), 11 februarie 2011