Eugen Ehrlich

Eugen Ehrlich
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Cernăuți, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (diabet zaharat) Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiesociolog[*]
cadru didactic universitar[*]
preot greco-catolic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Viena
Universitatea din Cernăuți  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugen Ehrlich (n. , Cernăuți, Imperiul Austriac – d. , Viena, Republica Austriacă) a fost un savant austriac, jurist și sociolog al dreptului. Este considerat a fi unul dintre fondatorii domeniului modern al sociologiei dreptului.

Biografie

Ehrlich s-a născut la Cernăuți, în Ducatul Bucovinei (la acea dată, provincie a Imperiului Austro-Ungar). A studiat dreptul la Viena, unde a predat și a profesat ca avocat înainte de a se întoarce la Cernăuți, ca profesor la universitatea locală. Ehrlich a rămas la Cernăuți pentru restul carierei sale didactice, fiind și rector al Universității în perioada 1906-1907. În timpul agitației Primului Război Mondial, când Cernăuțul a fost ocupat de mai multe ori de forțele ruse, s-a mutat în Elveția. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar și unirea Bucovinei cu România, Ehrlich a plănuit să se întoarcă la la Cernăuți, unde i s-ar fi cerut să predea în limba română. A murit de diabet la Viena (Austria) în 1922.

Carieră

Experiența lui Ehrlich cu privire la cultura dreptului Bucovinei, în care dreptul austriac și spiritul local contrastant păreau să coexiste, l-a determinat să pună sub semnul întrebării noțiunile ierarhice de drept propuse de teoreticieni precum Hans Kelsen. Ehrlich a menționat că teoriile juridice care au recunoscut dreptul doar ca o sumă a statutului și deciziilor judecătorești au creat o imagine inadecvată asupra realității juridice a unei comunități. El a făcut o distincție între normele de decizie și normele sociale (sau normele de conduită).[7] Acestea din urmă guvernează de fapt viața unei societăți și, în anumite condiții, pot fi considerate în mod justificat în conștiința populară, dacă nu chiar de avocați, drept lege. De exemplu, comerțul și obiceiurile acestuia pot fi dezvoltate, recunoscute și respectate de instanțele de judecată ca având valoare normativă și semnificație juridică.

Ehrlich a afirmat că „legea vieții”, care reglementează viața socială, poate fi foarte diferită de normele de decizie aplicate de instanțe și poate avea uneori o autoritate culturală superioară, pe care avocații nu o pot ignora pur și simplu. Normele de decizie reglementează numai acele dispute care sunt aduse în fața unui tribunal. Legea vieții reprezintă un cadru pentru structurarea de rutină a relațiilor sociale. Sursa sa se află în numeroasele tipuri de asocieri sociale în care oamenii coexistă. Esența sa nu este disputa și litigiul, ci pacea și cooperarea. Ceea ce contează ca lege depinde de ce fel de autoritate există, pentru a-i conferi o semnificație juridică printre cei pe care se presupune că îi reglementează.

Teoria lui Ehrlich este că sursele autorității legii sunt multiple, iar unele dintre acestea (de natură politică) pot intra în conflict cu altele (de natură culturală). Dar nu toate normele asociațiilor sociale ar trebui considerate „lege”, în opinia lui Ehrlich. Normele juridice (înțelese din punct de vedere sociologic, mai degrabă decât din punct de vedere juridic) se diferențiază flagrant de cele morale (de natură sentimentală). În plus, normele legale privesc anumite tipuri de relații, tranzacții și circumstanțe pe care le-a descris drept „fapte ale legii” – subiecte sau considerații deosebit de importante pentru reglementarea socială.

Vezi și

Note

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Eugen Ehrlich, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Eugen Ehrlich, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Eugen Ehrlich, MAK 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Ehrlich, E. ([1913] 2001). Fundamental Principles of the Sociology of Law. Transaction Publishers, New Brunswick.

Referințe

  • Rehbinder, Manfred (). Die Begrundung der Rechtssoziologie durch Eugen Ehrlich, 2nd edn. Berlin: Duncker & Humblot. 
  • Hertogh, Marc, ed (). Living Law: Reconsidering Eugen Ehrlich. Oxford: Hart. ISBN 978-1-84113-897-8. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
  • Cotterrell, Roger (). The Sociology of Law : An Introduction. 2nd edn. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0-406-51770-8. 
  • Cotterrell, Roger (). Living Law: Studies in Legal and Social Theory. Farnham: Ashgate. ISBN 978-0-7546-2710-4. 
  • Nezhurbida, Sergiy și Maria Diachuk (2018). Eugen Ehrlich: Index bibliografic (Serie în drept). Cu articolul introductiv al lui Manfred Rehbider, editat de Slavka Tomascikova. Vernon Press, 352 p. ISBN: 978-1-62273-377-4 ISBN   978-1-62273-377-4
  • Ерліх, Євген. Монтеск'є та соціологічна юриспруденція Arhivat în , la Wayback Machine. / Пер. з анг. і передмова С.І. Нежурбіди // Науковий вісник Чернівецького університету: Збірник наук. праць. Вип. 728: Правознавство. - Чернівці: ЧНУ, 2014. - C. 5-14.
    • Sergij Neshurbida, Manfred Rehbinder (2021). Eugen Ehrlich an der Franz‐Josephs‐Universität in Czernowitz. Beiträge zur Rechtsgeschichte Österreichs 11(1).


v  d  m
Rectori ai Universității Franz Joseph din Cernăuți

Constantin Tomașciuc (1875/76) | Ferdinand von Zieglauer (1876/77) | Vasile Mitrofanovici (1877/78) | Friedrich Schuler von Libloy (1878/79) | Alois Handl (1879/80) | Eusebiu Popovici (1880/81) | Alois Goldbacher (1881/82) | Friedrich von Kleinwächter (1882/83) | Vasile de Repta (1883/84) | Johann Wrobel (1884/85) | Karl Hiller (1885/86) | Veit Graber (1886/87) | Heinrich Singer (1887/88) | Constantin Popovici (1888/89) | Emil Kałużniacki (1889/90) | Friedrich Schuler von Libloy (1890/91) | Richard Pribram (1891/92) | Emilian Voiutschi (1892/93) | Friedrich von Kleinwächter (1893/94) | Alois Handl (1894/95) | Eusebiu Popovici (1895/96) | Ernst Hruza, Julius von Roschmann-Hörburg (1896/97) | Isidor Hilberg (1897/98) | Arthur Skedl (1898/99) | Ferdinand von Zieglauer (1899/00) | Franz Hauke (1900/01) | Emilian Voiutschi (1901/02) | Rudolf Scharizer (1902/03) | Walther Hörmann von Hörbach (1903/04) | Theodor Tarnawski (1904/05) | Sigmund Herzberg-Fränkel (1905/06) | Eugen Ehrlich (1906/07) | Eugen Kozak (1907/08) | Carl Zelinka (1908/09) | Karl Adler (1909/10) | Matthias Friedwagner, Johannes Kromayer (1910/11) | Stefan Saghin (1911/12) | Raimund Friedrich Kaindl (1912/13) | Hans von Frisch (1913/14) | Cäsar Pomeranz (1914–1918) |

Basil Tarnawski (1918/19).
Control de autoritate