Dialog
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje. Rolul dialogului într-o operă epică este de a oferi dinamism și de a caracteriza personajele în mod direct.
Etimologie
Termenul de dialog provine din limba greacă, διάλογος (dialogos, conversație); rădăcinile sale sunt διά (dia: prin) și λόγος (logos: vorbire, rațiune). Primul autor care a folosit termenul a fost Platon, în ale cărui lucrări acest termen a fost asociat cu arta dialectică.[1]
Caracteristici
Dialogul are următoarele caracteristici:
- personajele se autoprezintă prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi;
- dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă;
- marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personajelor;
- este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate;
- este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor;
- are rol în autocaracterizare;
- conferă textului aspectul unei scenete.
Vezi și
- Teoria argumentării
- Vorbire
Note
- ^ „From Dialogos to Dialogue: The Use of the Term from Plato to the Second Century CE”, Grbs.library.duke.edu/article/view/14987/6295, accesat în
 | Acest articol despre literatură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
 | Acest articol despre teatru este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
| |||||||||||
