Carol al VII-lea al Franței

Carol al VII-lea
Rege al Franței

Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani) Modificați la Wikidata
Mehun-sur-Yèvre, Centre-Val de Loire, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiCarol al VI-lea al Franței
Isabella de Bavaria-Ingolstadt
Frați și suroriMarie, Prioress of Poissy[*][[Marie, Prioress of Poissy (French prioress)|​]]
Caterina de Valois[1]
Isabella de Valois[1]
Michelle de Valois[*][[Michelle de Valois (Duchess consort of Burgundy)|​]][1]
Jeanne de France[*][[Jeanne de France (daughter of King Charles VI of France)|​]]
Marguerite, bâtarde de France[*][[Marguerite, bâtarde de France (illegitimate daughter of one French king)|​]]
Louis de Guyenne[*][[Louis de Guyenne (French noble)|​]]
Jean[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria de Anjou
CopiiLudovic al XI-lea
Caterina a Franței, contesă de Charolais
Iolanda, Ducesă de Savoia
Magdalena, Prințesă de Viana
Carol, Duce de Berry
Ioana, Ducesă de Bourbon
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*]​
monarh Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriking of France
Familie nobiliarăCasa de Valois
Domnie
Domnie21 octombrie 1422–22 iulie 1461
Încoronare17 iulie 1429
PredecesorCarol al VI-lea
SuccesorLudovic al XI-lea
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Carol al VII-lea (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Mehun-sur-Yèvre, Centre-Val de Loire, Franța), numit Victoriosul (în franceză le Victorieux)[3] a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa.[4]

A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

Primii ani

Mama lui Carol, Isabeau de Bavaria, împreună cu doamnele de onoare

Născut la Paris, Carol a fost al cincilea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și a Isabelei de Bavaria-Ingolstadt. Cei patru frați mai mari: Carol (1386), Carol (1392–1401), Ludovic (1397–1415) și Ioan (1398–1417) deținuseră fiecare titlul de Delfin al Franței, moștenitor al tronului.[5] Carol a devenit Delfin al Franței în 1417 la vârsta de 15 ani; a devenit duce de Touraine, a primit Ducatul de Berry și Poitou.

Aproape imediat ce a devenit Delfin, Carol a trebuit să părăsească Parisul în mai 1418 după ce soldații ducelui Ioan de Burgundia au încercat să invadeze orașul. Anul următor, Carol a încercat o reconciliere cu ducele întâlnindu-l la podul de la Pouilly, în apropiere de Melun, în iulie 1419. Cei doi s-au întâlnit din nou la 10 septembrie 1419 pe podul de la Montereau. Ducele, în ciuda istoriei lor anterioare, s-a dovedit încrezător în tânărul său văr, presupunând că întâlnirea va fi pașnică și diplomatică și și-a adus doar o mică escortă; oamenii delfinului l-au ucis. Implicarea lui Carol a rămas discutabilă, deși el a susținut că nu știa de intenția oamenilor săi. A urmat o dușmănie de moarte între familia lui Carol al VI-lea și ducii de Burgundia.

În anii adolescenței Carol a fost remarcat pentru curaj și pentru stilul său de a conduce: după ce a devenit delfin, a condus o armată împotriva Angliei, îmbrăcat în roșu, alb și albastru, culori ce reprezentau Franța. În 1421 două evenimente au rupt încrederea în el: a fost forțat, spre marea lui rușine, să se retragă din bătălia împotriva lui Henric al V-lea al Angliei și părinții săi l-au dezmoștenit din funcția de moștenitor al tronului susținând că era copilul unei aventuri extraconjugale a mamei sale. Umilit, Delfinul a căutat protecție în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa numita regină a celor patru regate; s-a căsătorit cu fiica ei Maria.

La moartea regelui Carol al VI-lea, succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care era în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 mandata ca tronul să treacă lui Henric al VI-lea al Angliei, fiul lui Henric al V-lea și al Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea.

Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-a primit de la puternica și bogata familie a soției sale Maria d'Anjou (1404–1463), în particular de la soacra sa regina Iolanda de Aragon. În ciuda afecțiunii pe care Carol a avut-o pentru soția sa, marea iubire a fost metresa sa, Agnès Sorel.

Carol și Filip cel Bun, Duce de Burgundia, au semnat Tratatul de la Arras în urma căruia Carol și-a atins scopul - că nici un prinț de sânge nu va recunoaște pe Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franței.[6]

Rege al Franței

Franța în 1429

Carol este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol și Henric au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

Cei cinci ani de armistițiu (1444-1449) au fost fructificați de Carol pentru restaurarea regatului în toate domeniile. Cu ajutorul fiului său, Ludovic, el a îndreptat bandele de soldați care jefuiau Franța către Germania.

Copii

Carol și Maria de Aragon au avut 13 copii:

  • Ludovic (3 iulie 1423 - 30 august 1483), a devenit regele Ludovic al XI-lea al Franței
  • Jean de Franța (1425-1425)
  • Radegonde de Franța (1428-1444)
  • Ecaterina de Franța (1428-1446), s-a căsătorit în 1440 cu Carol Temerarul
  • Jacques de Franța (1432-1437)
  • Iolanda de Franța (1434-1478), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Amadeus al IX-lea de Savoia. Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă de Savoia.
  • Ioana a Franței (1435-1482), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Ioan al II-lea de Bourbon
  • Philippe de Franța (1436-1436)
  • Marguerite de Franța (1437-1438)
  • Jeanne de Franța (7 septembrie 1438 - 26 decembrie 1446)
  • Marie de Franța (7 septembrie 1438 - 14 februarie 1439)
  • Madeleine de Franța, (1443-1495), s-a căsătorit în 1462 cu Gaston de Foix, prinț de Viane
  • Carol de Franța (1446-1472)

Arbore genealogic

Arbore genealogic pentru Carol al VII-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Filip al VI-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
8. Ioan al II-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Ioana de Burgundia
 
 
 
 
 
 
 
4. Carol al V-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Ioan de Luxemburg, rege de Boemia
 
 
 
 
 
 
 
9. Bonne de Luxemburg și Bohemia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Elisabeta de Bohemia
 
 
 
 
 
 
 
2. Carol al VI-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. Ludovic I, Duce de Bourbon
 
 
 
 
 
 
 
10. Petru I, Duce de Bourbon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Mary de Avesnes
 
 
 
 
 
 
 
5. Ioana de Bourbon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Carol de Valois
 
 
 
 
 
 
 
11. Isabela de Valois
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Mahaut de Châtillon
 
 
 
 
 
 
 
1. Carol al VII-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Ludovic al IV-lea, Împărat Roman
 
 
 
 
 
 
 
12. Ștefan al II-lea, Duce de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Beatrix de Silesia-Glogau
 
 
 
 
 
 
 
6. Ștefan al III-lea, Duce de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Frederic al III-lea al Siciliei
 
 
 
 
 
 
 
13. Elisabeta de Sicilia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Eleanor de Anjou
 
 
 
 
 
 
 
3. Isabeau de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Stefano Visconti
 
 
 
 
 
 
 
14. Bernabò Visconti
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Valentina Doria
 
 
 
 
 
 
 
7. Taddea Visconti
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Mastino II della Scala
 
 
 
 
 
 
 
15. Beatrice Regina della Scala
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Taddea da Carrara
 
 
 
 
 
 

Note

  1. ^ a b c d Kindred Britain 
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Wagner, John A., Encyclopedia of the Hundred Years War, (Greenwood Press:Westport, 2006), 89.
  4. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, France, Capetian Kings
  5. ^ Wagner, 89.
  6. ^ Brady, Thomas A., Handbook of European History 1400–1600, Vol.2, (E.J.Brill:Leiden, 1994), 373.


v • d • m
Monarhi ai Franței
Merovingieni
(428–751)
Clodio (428–445/448) • Merovech (445/448–457) • Childeric I (457–481/482) • Clovis I (481/482–511) • Childebert I (511–558) • Chlothar I (511–561) • Charibert I (561–567) • Guntram (561–593) • Chilperic I (561–584) • Sigebert I (561–575) • Childebert II (575–595) • Chlothar II (584–629) • Dagobert I (623–639) • Sigebert II (639–656) • Clovis II (639–657) • Childebert III (656–662) • Chlothar III (657–673) • Childeric II (673–675) • Theuderic III (675–691) • Clovis IV (691–695) • Childebert IV (695–711) • Dagobert III (711–715) • Chilperic II (715–721) • Chlothar IV (717–719) • Theuderic IV (721–737) • Childeric (737–751)
Carolingieni
(751–888, 898–922, 936–987)
Pepin cel Scurt (751–768) • Carloman I (768–771) • Carol cel Mare (768–814) • Ludovic I (814–840) • Carol II (843–877) • Ludovic II (877–879) • Ludovic III (879–882) • Carloman II (879–884) • Carol cel Gras (885–888) • Carol III (898–922) • Ludovic IV (936–954) • Lothar (954–986) • Ludovic V (986–987)
Robertieni
(888–898, 922–923)
Odo (888–898) • Robert I (922–923)
Bosonides
(923–936)
Raoul (923–936)
Casa de Capet
(987–1328)
Hugo Capet (987–996) • Robert II (996–1031) • Henric I (1031–1060) • Filip I (1060–1108) • Ludovic VI (1108–1137) • Ludovic VII (1137–1180) • Filip II (1180–1223) • Ludovic VIII (1223–1226) • Ludovic IX (1226–1270) • Filip III (1270–1285) • Filip IV (1285–1314) • Ludovic X (1314–1316) • Ioan I (1316) • Filip V (1316–1322) • Carol IV (1322–1328)
Casa de Valois
(1328–1498)
Filip VI (1328–1350) • Ioan II (1350–1364) • Carol V (1364–1380) • Carol VI (1380–1422) • Carol VII (1422–1461) • Ludovic XI (1461–1483) • Carol VIII (1483–1498)
Casa de Valois-Orléans
(1498–1515)
Ludovic XII (1498–1515)
Casa de Valois-Angoulême
(1515–1589)
Francisc I (1515–1547) • Henric II (1547–1559) • Francisc II (1559–1560) • Carol IX (1560–1574) • Henric III (1574–1589)
Casa de Bourbon
(1589–1792, 1814-1815, 1815-1830)
Henric IV (1589–1610) • Ludovic XIII (1610–1643) • Ludovic XIV (1643–1715) • Ludovic XV (1715–1774) • Ludovic XVI (1774–1792) • Ludovic XVII (pretendent, 1792–1795) • Ludovic XVIII (1814–1815, 1815–1824) • Carol X (1824–1830) • Ludovic XIX (1830) • Henric V (1830)
Casa de Bonaparte
Primul Imperiu (1804–1814, 1815)
Napoleon I (1804–1814, 1815) • Napoleon al II-lea (1815)
Casa de Orléans
Monarhia din Iulie (1830–1848)
Ludovic-Filip (1830–1848)
Casa de Bonaparte
Al Doilea Imperiu (1852–1870)
Napoleon al III-lea (1852–1870)
Conducătorii disputați sunt scriși cu caractere italice
Control de autoritate