Balduin al VII-lea de Flandra

Balduin al VII-lea de Flandra (n. 1093 – d. 17 iulie 1119) a fost conte de Flandra de la 1111 până la moarte.

Viața

Relații de familie

Balduin a fost unicul fiu al contelui Robert al II-lea de Flandra cu Clementia de Burgundia care a supraviețuit până la vârsta majoratului. Doi dintre unchii săi pe linie maternă au fost viitorul papă Calixt al II-lea și Raymond de Burgundia, conte de Coimbra și soț al viitoarei regine Urraca de Castilia. Astfel, Balduin al VII-lea a fost văr primar cu regele Alfonso al VII-lea al Castiliei.

Domnia

Balduin a succedat tatălui său când acesta a murit, la 5 octombrie 1111. În vârstă de numai 18 ani, noul conte s-a aflat sub regența mamei sale, Constantia, dar și sub îndrumarea vărului său, Carol "cel Bun", care era cu doar câțiva ani mai în vârstă.

Contele Balduin a murit după ce a fost rănit în bătălia de la Bures-en-Brai, în care a luptat împotriva regelui Henric I al Angliei și de partea regelui Ludovic al VI-lea al Franței. În timp ce își dădea sfârșitul, Balduin l-a declarat pe vărul său Carol drept succesor asupra Flandrei.

Căsătorie

În 1105, Balduin a fost căsătorit cu Hawise (numită și Havide), fiica ducelui Alain al IV-lea de Bretagne. La acel moment, mirele avea doar 12 ani, iar mireasa 9. Căsătorie, după toate probabilitățile, nu a fost niciodată consumată. Cei doi au divorțat în 1110 și nu s-au recăsătorit niciodată.

Bibliografie

• www.genealogie-mittelalter.de
• Bram Brutsaert: Boudewijn VII Hapkin, een Witte Ridder uit de 12de eeuw, graaf van Vlaanderen (1111–1119). disertație din 2003–2004 la Universitatea din Louvain, vezi online: Deel I. Prins Boudewijn (1093–1111)