Anemone
| Anemone | |
 Anemone coronaria | |
| Clasificare științifică | |
|---|---|
| Supradomeniu | Biota |
| Supraregn | Eukaryota |
| Regn | Plantae |
| Subregn | Viridiplantae |
| Infraregn | Streptophyta |
| Diviziune | Tracheophyta |
| Subdiviziune | Spermatophytes |
| Ordin | Ranunculales |
| Familie | Ranunculaceae |
| Gen | |
| Anemone[1][2] | |
| L., 1753 | |
Modifică date / text  | |
Anemone este un gen de plante care cuprinde aproximativ 120 de specii de flori, din familia Ranunculaceae.
Anemonele au o arie largă de răspândire în emisfera nordică, dar pot fi întâlnite și în zonele răcoroase sau în pădurile din emisfera sudică. Sunt înrudite cu genurile Pulsatilla si Hepatica, de aceea unii botaniști le includ în genul Anemone.
Etimologie
Denumirea anemone derivă din cuvântul grecesc anemos (Άνεμος), care înseamnă vânt. În mitologia greacă, anemonele rosii (A. coronaria) simbolizează picaturile sângelui vărsat de Adonis la moartea sa.
Caracteristici morfologice și însușiri fiziologice
Anemonele sunt plante erbacee, perene cu frunze radicale și cu flori mari, asemănătoare macului, de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara. Crește in flora spontană sau cultivată ca plantă decorativă.
Din multiudinea speciilor de anemone, cea mai cunoscută este A. coronaria. A. coronaria este o plantă tuberculată care are o rozetă de frunze pețiolate de culoare verde intens, asemănătoare frunzelor de pătrunjel, tulpinile lungi de 15 –20 cm au în vârf o floare mare de diverse culori și cu multe stamine. Culorile cel mai des intalnite sunt: roșu, albastru, roz, violet sau alb. Există de asemenea varietăți cu floarea dublă, ale căror stamine din centru au fost înlocuite de un smoc de petale înguste.
Specii
Genul Anemone cuprinde aproximativ 120 de specii printre care:
|
|
|
|
Cultura anemonelor
Pot fi înmulțite ușor prin semințe sau prin diviziunea rădăcinilor tuberculi. Planta are nevoie de sol reavăn, bogat în humus și drenat, și este sensibilă la exces de umezeală și la temperaturi scăzute. Coloritul este favorizat prin expunerea la soare. Cultura se inființeaza toamna sau primăvara devreme, în februarie - martie. Înfloresc în perioada mai – iunie. În luna iulie planta intră în repaus, frunzele se usucă și atunci se scot tuberculii din pământ, iar depopzitarea se face în încăperi uscate și răcoroase. Ca plante tăiate au o durată de viață relativ scurtă, datorita intoleranței la căldură. De asemenea, de evitat este amestecul cu narcise, deoarece substanțele eliminate de narcise sunt dăunătoare anemonelor. Speciile de anemone sunt uneori atacate de omizi. Frecvent la anemone apar pătarea frunzelor și făinarea.
Utilizare
Decorativ Adaugă un plus de grație și frumusețe aranjamentelor florale de primăvară, datorită culorilor vibrante.
Artă Sursă de inspirație pentru pictorul Ștefan Luchian (1868-1916), anemonele au fost imortalizate în una dintre capodoperele sale, Anemone (1908) - Galeria Națională, București.
Imagini
-
Anemone roşu -
Anemone albastru -
Anemone roz -
Anemone alb -
Anemone hupehensis
Clasificarea științifică după mai multe surse
| - | |||
| Cu verde | |
| Cu roșu |
Note
Bibliografie
- Sârbu Anca, Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universității din București, 1999 (doar pentru Cutia taxonomică)
- Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București - 1989
Legături externe
Wikispecies conține informații legate de Anemone
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Anemone
- „Anemone” în Dicționar dendrofloricol la DEX online
- United States Department of Agriculture: Anemone
